Am revenit la activitatile zilnice. Trebuie sa ma obisnuiesc iar cu cozile, cu injuraturile din trafic si stirile de 2 lei de la televizor . Cand ma aclimatizasem si eu pe insula aia.. a trebuit sa vin aici. Nori, vant si prima ploaie de toamna. Florile din curte au inceput sa paleasca, strugurii au inceput sa prinda culoare.. are si toamna asta farmecul ei. Pff.. ar fi mai bine daca n-as fi racit acum.
Am nevoie de un ceai cald si un masaj. Masaj thailandez .
Tot pe insula, tot pe plaja, sub acelasi palmier.. Deja incepe tot sa ma enerveze pe aici. Cea mai insula de rahat! Am baut de-am rupt cu niste finlandezi, apoi cu niste norvegieni.. cu grecii nu m-am inteles la bautura. Kostas m-a invitat la masa la el acasa. Asta nu se lasa, este perseverent. A gatit spaghetti , m-a servit cu o porcarie de vin rosu. Dupa 2 litri de vin bauti impreuna trebuie sa cobor pana la un magazin si sa mai cumpar 12 cutii de bere. Kostas imi spune ca pot sa raman peste noapte la el, ca o sa aiba grija de mine, ca vrea sa-mi faca masaj si alte cele.. Ohh.. Mi se face mila de el.. Apoi sila. Si iar mila.. Mai bine plec cat mi-e mila, sa nu apuce sa faca vreun gest necugetat si sa fiu nevoit sa-l arunc de la etaj. Oricum e micut si delicat, probabil nu are mai mult de 65 de kilograme imbracat gros si ud.
Mda.. astea fiind zise, m-am intreptat catre orientarile mele naturale. Chiar am primit recomandari. Am avut de ales intre o gramada de nationalitati.. dar fiind data recomandarea..
La plaja, in apa.. in timp ce incercam sa ajung la scarile de la dig o tipa imi tot zambea. Politicos din fire o ajut sa urce. Era a 3-a sau a 4-a oara cand o vedeam pe plaja si de fiecare data imi zambea. Incepe sa vorbeasca mult si repede.. probabil imi multumea.. in (bineinteles) rusa. Imi arata o fetita de vreo 5 anisori care semana cu ea.. imi dau seama ca este fetita ei. O intreb daca stie engleza.. si incepe sa indruge ceva intr-o germana aproximativa.. cu multe cuvinte rusesti. Partea buna ca imi zambeste incontinuu si isi musca muza de jos. Aflu ca se numeste Irina.. frumos nume. Este draguta si nu are mai mult de 30 de ani. Prin semne o invit pana la beach-bar si acolo incepe iar sa vorbeasca in rusa.. vorbeste si gesticuleaza incontinuu.. Off.. nu inteleg o iota.. Eu zambesc ca prostul si beau suc cu paiul, ea vorbeste in rusa ca la teleshoping. Situatia in sine este promitatoare.. numai ca nu-mi dau seama inca cum o sa o scot la capat cu ea. Eu vreau.. ea pare ca vrea.. numai ca nu ne intelegem. O conduc pana la hotelul ei si mai stau pe terasa inca vreo 2 ore in care am facut febra musculara la maini de cat am vorbit. Este venita cu inca o tipa aici.. probabil sora ei.. desi parca seamana.. parca nu.. Nu am reusit sa-mi dau seama daca este casatorita sau nu. I-am explicat cu degetele pe ceas ca nu o sa fiu liber decat dupa ora 12 noaptea.. ca trebuie sa ma duc in seara asta la serviciu. Se pare ca a inteles.. si ca o sa ma astepte la ora 12 noaptea. Buna treaba.
Ajung la terasa hotelului ei aproape de ora 1 noaptea si bineinteles ca ma astepta. Deci.. am reusit sa trec primele bariere lingvistice. Iar incepe sa vorbeasca mult. Iar nu inteleg nimic ce spune. Bine ca este simpatica, desi are un zambet fortat uneori ca de om nefericit. Imi arata niste pliante cu “pietrified forest”.. nu se poate.. iar padurea aia pietrificata.. Incerc sa-i explic ca sunt numai bolovani.. ca nu are ce sa vada.. Degeaba. Ea nu intelege. Eu nu inteleg. Off.. Incepe cu “pojaluista.. pojaluista”. Asta inteleg ce inseamna “te rog”. Off.. nu se poate.. iar sa conduc pana la naiba in praznic. 100 de kilometri pe drumurile asta.. inseamna 500 in orice alta tara. Imi arata ca maimuta aparatul de fotografiat. De unde naiba a aflat toata lumea de minunea asta de padure pietrificata.. ca eu pana sa ajung pe insula asta nu auzisem de ea.. Dar pana la urma.. daca intr-adevar asta trebuie sa fac.. o sa fac. O sa merg iar pana la naiba in praznic pe caldurile astea. Incerc sa-i explic ca o sa inchiriez dimineata o masina si sa o sa o duc. S-a calmat instantaneu.. E de bine.. Inca mai vorbeste dar mult mai calm si mai incet. Inseamna ca sunt pe drumul cel bun.
La ora 11 ma prezint la ea cu alt jaf de masina inchiriata. De data asta am nimerit un Kia Picanto . Alta masina mica si parca mult mai proasta decat prima. Pornesc la drum.. iar serpentine.. iar merg incet.. iar drumuri proaste. Irina vorbeste incontinuu, mi-e greu sa fiu atent si la drum si la gesticulatiile ei. Nu inteleg mai nimic ce vrea. Dar din gesturi imi dau seama ca este tandra cu mine.. isi pune mana peste mana mea pe schimbatorul de viteze. Ii iau mana si i-o pun pe schimbatorul de viteze si pun mana mea peste… tresare fericita de cate ori schimb vitezele. Incepe sa se pisiceasca.. incearca sa-mi spuna ca ii este cald.. isi ridica fusta aproape pana sus.. Mda.. Sunt pe drumul cel bun. Este momentul sa demonstrez ca sunt cel mai misogin barbat in viata si rau pe deasupra. Ii iau mana si o pun pe prohabul pantalonilor mei scurti… incepe sa zambeasca.. inchide ochii.. Profit de moment si o apuc usor de ceafa si o aplec.. O pun sa-mi faca un sex oral in timp ce conduc masina. Nu opune rezistenta.. dar se opreste din cand in cand si tot spune ceva.. Nu inteleg nimic.. in afara de “nikagda.. nikagda” adica.. “niciodata”. Ehh.. totul are un inceput.. continua ce faci acolo ca eu sunt tare infierbantat.. Iar se opreste si incearca sa-mi zica ceva.. Incep sa o apas pe cap ca nu pot sa ma concetrez la drum. Dupa o oarecare perioada.. care ma asteptam sa fie mai mica.. termin. Irina se ridica si incepe sa vocifereze iar.. “nikagda” iar este singur cuvant pe care il inteleg.. imi face semn spre gura ei… Mda.. incep sa inteleg ce vrea sa spuna. Nu trebuia sa termin asa.. Pe mine ma bufneste rasul.. ea pune bot.. dar tot vorbeste si incearca sa-mi explice ceva, pe alt ton bineinteles.. nu o mai simt asa de apropiata. Nu-mi pasa.. o sa o impac eu mai tarziu.. sunt sigur de asta.
Ajung si la padurea pietrificata… fac oleaca pe ghidul.. ca doar am mai fost odata aici. Afara e o caldura insuportabila.. o las sa faca poze si ma ascund la umbra unui smochin mare, singurul pom pe care il vad. Dupa un timp isi da seama ca nu mai e de stat in caldura sa faca poze la bolovanii aia. Mergem in liniste pana la masina. Fara sa-i zic nimic schimb traseul pana intr-o localitate apropiata. Ii fac o surpriza si o invit la o terasa frumoasa pe malul marii. Incepe sa zambeasca iar.. ii place aici.. iar incepe sa vorbeasca..
Off.. iar am fost fraier. Trebuia sa o tin suparata.. macar aveam liniste. Ce naiba are sa-mi spuna atata?
No zaiet, pagadi.
Dupa oarece vreme insula asta nu mi se mai pare la fel de interesanta. Am facut scufundari , parasailing si am baut mult in fiecare zi.. Incep sa ma enerveze insularii astia..
Sunt ciudati.. incep sa le vad imperfectiunile. Nu tin cont de nici o regula in trafic, jumatate din ei nici nu stiu semnificatia trecerii de pietoni.. habar n-au ce inseamna dungile alea trase pe sosea. Semnele de circulatie sunt mici.. abia vizibile.. cam de marimea unei portocale mai mari. Singurul refugiu este plaja.. merg acolo si fac scufundari libere.. in apnee.. mi-e lene sa car dupa mine buteliile de oxigen.
Ajung devreme pe plaja sa-mi ocup locul sub palmierul favorit. Apare in peisaj o tipa inalta.. prea inalta chiar.. 1,85.. cam slabanoaga.. dar simpatica. Toata plaja e goala la ora asta.. si ea se aseaza la cativa metri de mine.. hehehe.. asta vrea ceva..
Logic.. intru in vorba cu ea.. O cheama Klara.. este unguroaica.. din Budapesta. Vorbeste foarte bine engleza.. problema ar fi accentul.. dar pot trece usor peste asta. Calatoreste singura.. si si-a propus sa vada 3 insule din Marea Egee . Buna afacere..
Seara iesim la o terasa. Mereu imi spune ca vrea sa viziteze niste chestii.. are chiar o agenda in care si-a notat toate obiectivele turistice de pe insula asta. Cel mai important este “pietrified forest” – padurea pietrificata.. Am auzit de ea.. dar nu eram asa de curios. Este prea departe.. cam la 100 de km.. pe coasta de vest a insulei.. Ma freaca la cap sa inchiriez o masina. Off.. nu o sa obtin nimic daca nu-i dau ce vrea..
Asta e viata.. iau o masina 20 de euro pe zi.. un jaf de nissan micra .. Ma enerveaza dupa primul minut de condus.. in viteza a doua intra greu.. mai deloc.
Iau unguroaica de la hotel si plecam spre “pietrified forest”. Drumul este groaznic, numai serpentine, soseaua denivelata, gropi, fara semne de circulatie. Singurul lucru bun este ca nu prea exista trafic in afara oraselor de pe coasta. Obositor drum..
Ajung la pomul laudat dupa 2 ore. Padurea pietrificata.. patrimoniul UNESCO.. scrie mare la intrare. Numai bolovani peste tot.. cica a fost acum cateva milioane de ani un vulcan.. a explodat.. lava s-a scurs peste o padure de atunci.. si copacii s-au pietrificat.. asta e varianta scurta a povestii..
Dar.. din punctul meu de vedere.. iti trebuie un ochi de artist.. sa-ti imaginezi bolovanii aia ca avand forma de copaci. Pietre peste tot.. toata insula asta este o piatra imensa.. Klara facea poze la fiecare 2 metri..
Ma plictisesc repede.. parcul asta are 7 hectare.. daca ea isi imagineaza ca o sa-l vizitez pe tot.. la 42 de grade..
Am noroc ca si ea se plictiseste repede si moare de cald. Placam in Sigri.. o localitate putin mai la nord. Acolo si mai cald.. se pune la plaja.. eu fac parasailing o jumate de ora.. super privelistea de sus.
Spre seara ne indreptam spre Mytilini.. aproape ca atipeste in masina.. sigur e obosita tare..
Ajunsi la hotelul ei.. ma invita sus.. pot sa raman la ea. Mi se pare normal.. am muncit mult pentru rasplata asta. Pana la urma e de treaba unguroaica asta…
“Ardealul e al nostru!”
“what?”
“nothing.. get to sleep.”
zambesc .. ma simt bine.. sunt magar..
“ardealul e al nostru!”
“what?”
“nothing.. nothing.. good night”
daca as putea as rade in hohote.. da.. clar.. cel putin magar sunt..
Stateam pe plaja, pe sezlong , sub un palmier.. Imi trebuie un cocktail cu umbreluta ca sa completez toata imaginea. Mai bine imi iau o bere. Ma duc spre singurul beach-bar si cer o o bere. In fata mea un tip maruntel, proaspat barbierit .. mirosea a after shave. Cere un frape si intra in vorba cu mine.. “de unde esti?”, “cat stai aici?”.. intrebari clasice. Ma intreaba daca poate sa mi se alture cu sezlongul sa ma stam de vorba. Mi se pare in regula tipul.. vorbeste o engleza aproximativa.. cu puternic accent gecesc.
Facem cunostinta.. Kostas se numeste. Ce ciudat.. managerul hotelului unde stau se numeste Kostas.. si agentul de contact se numeste tot Kostas.. 3 greci am cunoscut pana acum.. toti Kostas. Probabil este un nume tare popular pe aici.
Vorbim de toate.. ajungem si la masini.. fotbal.. politica..
In afara comentariului cu “grecoaicele au fundul mare”.. nu atingem subiectul femei.
Ma invita sa mergem la bere diseara.
Ne intalnim in piata orasului.. langa statuia Sappho. Este punctual , nu intarzie deloc. Iar miroase a after shave… ce naiba.. asta se barbiereste de doua ori in aceiasi zi? Mergem la o terasa draguta in apropiere. Dupa a 2-a bere.. Kostas al meu.. imi marturiseste.. “I’m gay!”.
Ohh.. aveam eu o banuiala .. ma face sa-mi pun intrebari.. oare ciocul meu e de vina? cercelul din ureche? Poate astia au alte standarde sociale aici.
Incearca sa vorbeasca mult si repede.. Uneori abia inteleg ce zice. Cred ca mi-e sete tare.. nici nu stiu cand am ajuns la a 4 bere. El e tot cu prima in fata.. Imi propune sa schimbam terasa.. pentru ca aici e prea tare muzica.
Alta terasa.. alte beri.. Nici nu termin una ca el imi comanda alta.. Incep sa ma prind.. asta vrea sa ma imbete? Cu berile astea mici de 330 ml ? Imi vine sa rad..
E tarziu.. cred ca vreo 2 dimineata.. Kostas abia vorbeste.. are baute 8 beri. Eu 14.
Da sa cada de pe scaun.. cheama ospatarita.. ii plateste toate berile si plecam.. El ia un taxi.. sper sa ajunga intreg acasa.. Eu plec pe jos.. sunt cateva minute pana la hotelul meu.
Mda.. prima data cand stau de vorba cu un gay. Am stat cam mult de vorba de fapt.. Asta nu inseamna ca sunt si eu.. nu?
Cu cativa kilometri buni inainte sa ajung pe insula Lesvos se simtea mirosul de pin. Ciudat tare.. in mijlocul marii Egee sa simti miros de padure. Sunt tare entuziasmat. Cine stie ce provocari o sa ma astepte aici. Serviciul nu poate fi prea greu.. am trecut eu si prin altele mai rele. Ma simt prea bine, am prea multa incredere in mine. De mult nu m-am mai simtit asa puternic. Vreau sa fiu putin rau .. sa chinui oleaca pe cineva, sa fiu sarcastic sau acid. Dar colegii m-au mirosit, nu-mi iese nimeni in cale acum.
Este dimineata, devreme tare. Am ajuns in Mytilini. Am auzit atatea despre oraselul asta, abia astept sa vad care e treaba cu el. Sa simt spiritul vechilor greci si al poetei Sappho..
Ies imediat in oras.. peste tot sunt lamai si portocali. In jurul portului sunt numai palmieri … totul arata asa de exotic pentru mine. Strazile sunt pline scutere.. n-am vazut niciodata atatea scutere si motorete.. cam prea mult zgomot.. ma asteptam la ceva linistit si uitat de lume.. Primele zambete nu intarzie sa apara… doua fete pe un scuter trec pe langa mine si-mi fac cu mana.
Ma opresc la o terasa. Meniuri numai in limba greaca. E clar.. nu prea au turisti astia pe aici. Ospatarita nu stie o boaba de engleza.. dar intelege ca vreau o bere..
Termin berea si o iau asa haihui prin orasel. Strazi mici, inguste tare, arhitectura specifica insulelor grecesti .. case inghesuite.. oamenii se cunosc toti intre ei..
Viata de oras micut si izolat. La prima vedere oamenii sunt OK. O sa vad eu si mai in amanunt problema..
Iar gandesc ca un fustangiu. O sa incerc sa fiu cuminte. Sper sa-mi si iasa.
Am inceput un nou an.. sper mai bun. De fapt mai prost cred ca nu se poate. Anul trecut a fost un dezastru pe toate planurile. O sa incerc sa-mi accept conditia care o am. Sfarsitul anului trecut am simtit primele semne de imbatosare.. Incep sa intru pe drumul cel bun. Planul principal este sa ma impac cu toti cei care m-am certat si sper sa am puterea sa trec peste orgoliul meu cat casa.
Poate ca e mai bine ca s-au pierdut vechile insemnari. Poate ca asta e semnul care trebuia sa-mi vina de sus.. sau poate ca nu trebuiau mentionate si descrise faptele acelea.. ma rog.. astea-s detalii in lunga mea viata de 95 de ani (din care au trecut deja peste 30).
Dupa cum ziceam, azi iar sunt foarte bine.. ma simt cu adevarat nascut din spermatozoizi campioni.. nu din orice..
In urma hotararii mele de a deveni un om nou, am trecut peste un alt capitol al culturalizarii mele. Am fost la balet. Da.. balet. Am primit o invitatie de la cativa prieteni mai de soi si a trebuit sa o onorez. “Este premiera.. trebuie sa mergi!” Bineinteles ca asta o sa si fac. Spectacolul.. balet in 2 acte.. Mowgli. Toata lumea se gandeste probabil la acelasi lucru: Cartea junglei de Joseph Rudyard Kipling. Cartea copilariei a multi dintre noi. Mda.. si eu la fel. Nu stiu ce sa zic.. Avem impresia ca in mine zace un boem.. ma consider inca o persoana sensibila intr-o anumita masura. Dar oamenii astia si-au batut joc de cartea aia.. au chinuit-o.. au supus-o la perverisuni.. Incepe spectacolul: niste balerine.. femei frumoase de altfel.. dar care depaseau cu mult standardele mele in ceea ce-mi imaginam eu.. cum trebuie o balerina sa fie.. adica.. slabanoaga.. Nuu.. astea nu. Astea erau niste tipe voinicele, chiar cu forme prea pronuntate. Ele ca femei.. cred ca aratau bine.. dar ca balerine.. nu prea. Se zebenguiesc, topaie, se invart.. In prim-plan era Mowgi.. Un caraghios cam de varsta mea, in chiloti tetra, epilat tot.. topaia si el de zor.. le mai prindea pe alea.. dar.. Nu stiu.. Ori nu ma pricep eu.. ori.. In fine.. Total nesincronizati. Stangaci in miscari. Incercam sa idendific personajele pe scena: Akela, Raksha, Shere Khan, Tabaqui. Aha.. ala in treningul ala trebuie sa fie sacalul ” title=” sacalul ” title=”sacalul”>sacalul “>sacalul Tabaqui.. Nu stiu.. Penibil.. Costumatia de 2 lei..
In fata mea era un cuplu, pareau un cioban si o ciobanita. Probabil si ei aflati la balet prima oara in viata lor.. ca si mine de altfel.. dar isi tot dadeau in stamba cu comentariile. “Superb.. Uite ce gratios se misca..” Mie imi parea un spectacol grotesc. O mare bataie de joc.
In mintea mea.. daca ma luam dupa Freud.. totul are o explicatie in sfera sexualitatii. Adica.. dupa miscarile lor..lupii i-o trageau lu’ Mowgli, apoi.. tigru cu sacalul i-o trageau lu’ mowgli, apoi sacalul ala in trening negru i-o tragea tigrului, fata din sat tot lu’ Mowgli.. Bai.. saracu’ Mowgli. Parerea mea e ca sacalul ala e cel mai castigat.
Singura parte buna la tot spectacolul ala este ca am recunoscut una din mandrele alea care tot topaiau pe acolo. O fosta amica.. din tineretile mele.
Aaa.. Si in sala la inceput.. mirosea a scortisoara. La final mirosea a scortisoara transpirata.
Tot n-am renuntat la ideea de a desena. Cred ca am descoperit un magazin care vinde minuni d-astea.. de pictura.
